Warning: fread(): Length parameter must be greater than 0 in /home/primaria/www/festivalulroman/front/core/statisticsController.php on line 19Warning: fread(): Length parameter must be greater than 0 in /home/primaria/www/festivalulroman/front/core/statisticsController.php on line 19 Festivalul Roman - Zalău | Vestigii antice

Festivalul Roman Zalau porolissum

Vestigii antice

Situri arheologice identificate pe teritoriul municipiului Zalău

 

Amplasat în centrul judeţului Sălaj, municipiul Zalăul s-a dezvoltat ca aşezare umană la poalele vestice ale masivului Meseş, în apropierea trecătorii „Poarta Meseşenă", loc natural de trecere între zona Tisei Superioare şi Transilvania. Acest caracter de zonă de trecere este evident şi prin prisma marelui număr de descoperiri arheologice, descoperite întâmplător sau în urma unor cercetări încă de la sfârşitul sec. al XIX - lea. Teritoriului administrativ al Zalăului îi aparţine şi o parte din zona înaltă a Meseşului, unde romanii au amenajat un grandios sistem defensiv (limes - ul Imperiului Roman), încă insuficient cunoscut şi cercetat.

 

Majoritatea siturilor arheologice cunoscute din zona Zalăului au fost identificate cu ocazia cercetărilor care au vizat cartarea şi descrierea elementelor constitutive ale frontierei romane de pe Culmea Meseşului, precum şi cu ocazia cercetărilor cu caracter preventiv din actuala zonă industrială a oraşului, de după anul 1968. Cercetări preventive au fost efectuate şi în zona centrală a oraşului, pe str. C. Coposu (fostă Republicii), str.Unirii, Piaţa Agroalimentară, iar săpături sistematice au fost efectuate în zona Valea Miţii şi la limita teritoriului administrativ al localităţii, spre comuna Hereclean.

 

Pe culmea Meseşeului, dar şi spre baza masivului muntos, îndeosebi pe firul unor căi naturale de acces, romanii au edificat un complex sistem defensiv constituit din mici fortificaţii de pământ, ziduri de tip "burgus" şi turnuri de apărare şi semnalizare, precum şi valuri cu şanţuri ("clausurae") sau ziduri în locurile de acces mai uşor peste munte. Sistemul de apărare avea în spatele muntelui Meseş spre Transilvania o linie de castre romane ce constituiau sediile trupelor romane care aveau ca principal rol apărarea acestei linii defensive cunoscute în literatura de specialitate ca „limes Porolissensis". O parte din sectorul de pe muntele Meseş al limes-ului Daciei romane aparţine teritoriului administrativ al actualului municipiu Zalău.

 

Aceasta este o scurtă descriere a vestigiilor antice de pe teritoriul administrativ al Municipiului Zalău, descriere ce poate constitui și un ghid de urmat pentru o plimbare pe linia de apărare dezvoltată de romani pe Munții Meseș:

  • 1. În zona centrală a oraşului, pe str. C. Coposu (fosta str. Republicii), în anii 1987-1988, cu ocazia unor lucrări edilitare au fost efectuate lucrări de supraveghere arheologică şi săpături de salvare în zona edificiilor cu nr. 21-23. La mare adâncime (-1,10-1,30m) datorită depunerilor eroziunii pantei dealului (str. Kossuth), a fost surprins un nivel de epocă romană, corespunzător unei aşezări aflată în barbaricum, în imediata apropiere a frontierei romane de pe Meseş. Tot în această zonă, după al doilea război a fost descoperit întâmplător un denar roman. Se pare că locuirea din perioada romană era concentrată pe zona de confluenţă a pârâului ce curgea în zona actualei str. Coposu cu pârâul Olarilor. 

 

  • 2. Pe vârful „Păstaie" de pe culmea muntelui Meseş, la cca. 1000 m în dreapta şoselei Zalău-Cluj, lângă drumul de căruţe, se afla un turn roman care a fost în întregime distrus de către căutătorii de comori la sf sec. al XIX-lea şi apoi ca urmare a exploatării pietrei. Din acest punct, pe panta muntelui ce coboară spre sud, sud vest spre o zonă mai joasă aflată la izvoarele "Pârâului Soponoasa" sau „Pârâul Petrii" (după N.Gudea), pe direcţia culmii muntelui, se observă, relativ foarte bine păstrat, un val de pământ aplatizat ce avea cca. 6m lăţime cu un şanţ de lăţime de cca 6 - 8 m. Șanţul este vizibil spre vest, sud vest spre barbaricum, pe o lungime totală de cca 1,5 km și bara accesul pe această înşeuare. Traseul liniar al acestui val face o cotitură spre sud-vest la cca. 950 m sud de vârful Păstaie, schimbându-şi astfel cu câteva grade direcţia. Exact în acel punct, în spatele valului, la cca 15-20 m, apare o ridicătură mare de pământ, izolată, ridicătură care are formă de mamelon foarte mare cu înălţimea de cca. 3-5 m şi diametrul la bază de cca 25-30m, ceea ce indică prezența unui turn. 

 

  • 3. Linia de fortificaţii romane de pe culmea Meseşului continuă cu obiectivele cercetate pe „Măgura Stânii". Unul dintre turnurile romane se pare că a fost distrus cu ocazia construirii clădirii releului Radio-TV. Ţigle şi cărămizi romane descoperite cu ocazia construirii turnului au ajuns în 1968 - 1970 la Muzeul din Zalău. În ultimii ani (2003 - 2007) în această zonă au mai fost construite câteva relee pentru telefonia mobilă. În vara anului 2002 a fost secţionat un alt turn roman aflat la cca. 300 m nord-nord-est de clădirea releului şi la 2 m de gardul unui releu de telefonie mobilă. Se pare că în zona „Măgurii Stânii" a existat prezenţă umană mai veche decât perioada sec. II-III d. Chr. (de când datează turnul roman), dovadă fiind ceramica din prima epocă a fierului, respectiv perioada Laténe descoperită cu ocazia săpăturilor din 2002. 

 

  • 4. Culmea Meseşului coboară spre nord de zona „ Sub Măgura Stânii", iar la circa 400 m nord, nord est de împrejmuirea ultimei antene de telefonie mobilă chiar lângă drumul ce taie parţial şanţul turnului din zona spre est se află ruinele unui alt turn roman. Turnul ce avea dimensiunile de 6 x 6m şi un şanţ circular care-l înconjura este situat lângă drum și avea o foarte bună vizibilitate până la poalele muntelui Meseş.

 

  • 5. La cca. 500 m spre nord de ultimul turn menţionat (turnul din punctul „Sub Măgura Stânii") în pădure, la 10 m pe partea dreaptă (estică) a drumului forestier de culme ce merge spre satul Stâna, apar ruinele unui alt turn, cunoscut prin toponimul „La Oroieşi - Huda Oroieşilor". Acest turn având aceleași dimensiuni precum precedentul are o foarte bună vizibilitate până la poalele muntelui Meseş. Se pare că turnul a fost parţial distrus datorită exploatării pietrei, dovadă numeroasele gropi existente în acest loc. 

 

  • 6. Un alt turn roman aflat pe teritoriul administrativ al Zalăului este cel amplasat Sub vârful „Druia", pe un vârf secundar aflat la cca. 500 m sud de vârful principal Druia, spre Măgura Stânii. Ruinele turnului se află la aproximativ 700 m sud de cărarea ce duce de la Zalău la Stâna, respectiv la 15 m vest de drumul de căruţe. Turnul avea un plan rectangular, cu dimensiunile de 8 x 8m şi un şanţ circular care-l înconjoară. Pe una dintre laturile ruinate (vestică) este amplasată o bornă geodezică. Pe teren ruina turnului se păstrează relativ bine, observându-se faţa zidurilor interioare dezvelite în urma unor săpături arheologice efectuate aici în anul 1970. 

 

  • 7. Între vârful „Druia" şi „Poiană", la nord nord-est de vârful „Druia", pe creasta ce coboară spre Moigrad, pe un vârf izolat, puţin reliefat, a fost identificat un alt turn. Aceste ruine apar ca cele mai impozante şi mari ruine de turnuri romane de pe Meseş. Turnul este amplasat pe creasta muntelui Meseş, la cca 150 m vest de zona bazinelor romane de captare a apei izvoarelor de munte care asigurau cu apă centrul militar şi civil Porolissum. Credem ca acest turn avea şi rolul de apărare a zonei bazinelor de captare romane, nu numai de distribuire a semnalelor spre centrul militar roman de la Porolissum. 

 

  • 8. „La Poiana de Sus", la cca. 500 m nord de „Druia" în zona de unde izvorăşte „Valea Cabii" ce curge spre Ortelec, la liziera pădurii, a fost identificat un alt turn roman. Pe latura de est, sud-est spre panta imediată a muntelui, pe ruina turnului, în sec. al XVIII-XIX a fost construită o „casă monocelulară" cu fundaţiile lucrate din piatră şi resturi de ţigle, cărămizi romane chiar fragmente de conducte de lut. A fost descoperit şi un cupor - vatră foarte mare amenajat în colţul nordic al casei (rezultate preliminare ale unui sondaj de verificare realizat în primăvara anului 2009).

 

  • 9. Un alt turn, aflat în spatele aceluiaşi val roman prezentat mai sus, a fost cercetat prin săpături arheologice la cca. 300 m nord de turnul de la obârşia "Văii Cabii". Ruina turnului se află acolo unde valul care până atunci flanca liziera pădurii iese cca. 50 m pe păşune. Ruina turnului apare ca un mamelon circular artificial mai ridicat cu cca. 3m decât nivelul de călcare actual al terenului şi are diametrul total de cca. 40m incluzând şi şanţul de apărare. Ruina a fost cercetată în vara anului 1997. Turnul avea o formă circulară cu interiorul de 6 m şi zidurile de 0,80 m. Prin locul strategic în care este amplasat, la fel ca şi turnul de la obârşia "Văii Cabii", menirea acestui turn era de-a supraveghea sectorul vizibil al valului şi şanţului de apărare din imediata sa apropiere, precum şi accesul pe această vale, spre rezervoarele de apă şi conductele apeductului oraşului Porolissum.

 

  • 10. De la obârşia "Văii Cabii" continuând spre nord nord-est având ca traseu liziera pădurii pe cca 400 m, şi cca 200m pe păşunea "Dealului Porcarului" valul şi şanţul roman de apărare are cca. 600m de duct liniar. Traseul acestui val formează limita administrativă a oraşului Zalău. Valul şi şantul de apărare aparţin sistemului roman de apărare al "Porţii Meseşene" şi a surselor de apă (bazinele de colectare şi conductele de aducţiune a apei).

 

  • 11. La mijlocul pantei estice a "Dealului Corniştea", apare ruina unui turn roman care se prezintă ca un inel circular cu mijlocul parţial puţin adâncit în panta terenului, iar marginile înălţate cu cca. 0,50 - 1m. Diametrul exterior este de cca. 15-20 m. "Dealul Corniştea" are o vizibilitate perfectă în toate direcţiile.

 

  • 12. Valul, cu şanţul amenajat spre sud, urmăreşte coama "Dealului Corniştea" pe toată lungimea dealului de cca. 250-300m până la confluenţa acestuia cu "Dealul Dojii". Pe versantul vestic ce coboară spre confluenţa cu "Dealul Dojii", valul şi şanţul sunt bine reliefate pe teren. Zona şanţului de pe creasta estică şi de pe vârful "Dealului Corniştea" este foarte distrusă de exploatările de piatră de calcar pentru producerea varului, fiind observabile urmelor cuptoarelor pentru ars piatra de calcar pentru obţinerea varului.

 

  • 13. Sistemul defensiv roman de pe „Dealul Corniştea" continuă şi pe creasta versantului vestic al "Dealului Dojii", intrând în pădurea ce corespunde generic cu numele "Pădurea de pe dealul Măguriţa". Chiar la liziera pădurii, spre sud, apare un turn roman. Acesta este dispus în continuarea şanţului şi valului ce are ductul liniar pe Cornişte şi pe Dealul Dojii. Turnul apare cu o formă circulară bine adâncită la mijloc, formă circulară cu diametrul de cca 6 - 8 m, marginile uşor mai ridicate.

 

  • 14. Pe vârful dealului împădurit „Măguriţa", primul vârf aflat imediat la est şi cel mai aproape de satul Ortelec (cartier al municipiului Zalău), deasupra caselor aflate în trecătoarea („La Strâmtură") se află un alt turn roman cu un plan pătrat. 

 

  • 15. Între „Măguriţa" şi „Valea Ortelecului", pe panta de nord la poalele vârfului dealului împădurit „Măguriţa" în punctul cel mai îngust al trecătorii "Poarta Meseşană" cunoscut sub denumirea "La Strâmtură", deasupra vâlcelei adânci ce corespunde izvoarelor cunoscute sub denumirea „Fântâna Suşigului", există amenajat pe cca. 250 m lungime un zid de baraj (clausura) care aparţine epocii romane. Acest zid de baraj bloca trecătoarea şi continua pe malul stâng al văii Ortelecului până la dealul „Poguior" unde se afla un alt turn roman, valul continuând spre Mirşid şi Poeni. O parte din acest traseu al zidului se află pe teritoriul administrativ al Zalăului. Capătul nordic al acestui zid de barare a trecătorii se opreşte pe terasa de deasupra "Văii Ortelecului" în colţul sud vestic al forficaţiei romane rectangulare de zid, fortificaţie de tip "burgus" cu care face corp comun, zidul continuând liniar apoi din colţul nord vestic al fortificaţiei perpendicular peste „Valea Ortelecului" pe care astfel o blochează în toată lăţimea ei de cca 150 m. 

 

  • 16. Pe valea Ortelecului, la ieşirea din satul Ortelec, în dreapta şoselei şi a văii Ortelecului, în punctul „Fântâna Suşigului", ataşat zidului prezentat mai sus, se afla un burgus roman (fortificaţie militară romană cu atribuţii de control al circulaţie prin trecătoare). Aproximativ o treime din lăţimea fortificației se află amplasată în afara lizierei pădurii, restul de două treimi din suprafaţa fortificaţiei găsindu-se în pădure. Fortificaţia romană avea o formă patrulateră, cu laturile de cca. 55 x 50 m şi este ataşată spre est şi vest de zidul (clausura) provinciei descris mai sus.

 

  • 17. În punctele „Acastauă", „Dealul Pietroasa 1 - 2" şi „Dealul Mare" ce se află în pădurea de la nord-vest de oraş, la nord de şoseaua Zalău-Moigrad-Jibou, în zona de contact a teritoriului administrativ al Zalăului cu cel al com. Mirşid, se află numeroase movile (cel puţin 12 ). Există cel puţin două grupări semnificative de movile antropogene, pe care le putem considera construcţii funerare (tumuli) datând dintr-o epocă istorică greu de precizat în lipsa cercetărilor arheologice. 

 

  • 18. În Zalău, lângă „Masa Craiului", la capătul de nord-est al fostului poligon al Gărzilor Patriotice se află un alt turn roman. Turnul este amplasat în pădurea cunoscută sub denumirea de „Hotlo". Pe păşune sub pădurea "Hotlo"se află o mică fortificaţie de tip pinten barat. 

 

  • 19. În cartierul Ortelec, în zona "Clocoţăl" pe păşune a fost identificat un turn roman de mari dimensiuni şi relativ bine păstrat. Are forma unui mamelon ridicat cu mijlocul adâncit.

 

  • 20. Tot în cartierul Ortelec, la „Crecuta-Fânaţe, cercetările arheologice preventive au dus la descoperirea uneii aşezari atribuite epocii romane.

 

  • 21. Pe malul drept al văii Miții, în zona inundabilă pe un teren ușor mai înălțat la baza terasei între cartierul Valea Miței și Aghireș, la 200m de cele două case izolate de restul cartierului a fost identificat un sit atribuit epocii romane.

 

Cercetările ultimilor ani realizate de Al. V. Matei au dus la identificarea unei noi linii de turnuri romane care fac parte din limesul de NV al Imperiului.


Din literatura veche sunt cunoscute o serie de descoperiri izolate, dar care ar putea indica existența unor situri arheologice datând din perioada antică:

  • Cu ocazia unor construcții realizate în curtea Unității Militare în anul 1960 a fost descoperit un topor de bronz.
  • În anul 1955 în curtea actualei Școli "Simion Bărnuțiu" a fost descoperit un fragment de topor din bronz. 
  • În anul 1954 pe str. Kossuth, în apropierea casei cu nr. 11 a fost descoperit întâmplător un topor din piatră. 
  • În anul 1960 în condiții necunoscute a fost descoperit pe str. Olarilor un topor de piatră cu gaură de înmănușare. 
  • În anul 1975 a fost descoperit în zona Balaszi tanya/Magyoros (livada spre Aghireș) un topor de piatră. Cercetările întreprinse pentru identificarea sitului în anul 2010 au dus la recoltarea unor fragmente ceramice aparținând epocii romane și a unei așchii din obsidian. Acesta din urmă se adaugă toporului mai sus amintit, putând indica existența în zonă a unui sit preistoric şi roman. 
  • În anul 1971 pe teritoriul Stadionului a fost descoperită o lamă de silex.
  • Cu ocazia contrucției Casei Agronomului pe str. C. Coposu în anul 1971 a fost descoperit un nucleu de obsidian.
  • Cu ocazia unor lucrări efectuate în spatele Galeriilor Meseş a fost descoperită o daltă de piatră. 

(informațiile de mai sus au fost furnizate de Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău)

 

Înapoi


Newsletter

Înscrieți-vă la newsletter și veți fi la curent cu ultimele informații.

Abonare

Abonare prin RSS
Lupa CapitolinaLupte între daci și romani la Porolissum