S-au păstrat reţete culinare de pe vremea romanilor, datorate mai ales lui Apicius, un sofisticat specialist în gastronomie, contemporan cu împăratul Tiberius (sec. I d.Hrs.).

Micul dejun (lat. jantaculum) trebuia luat la 3-4 ore după răsăritul soarelui şi consta, pentru oamenii de rând din pâine, lapte şi măsline.

Prânzul (lat. prandium) era luat la 3-4 ore după dejun, iar masa principală a romanilor era cina (lat. cena) care începea după-amiaza şi se prelungea adesea până târziu în noapte.

Legumele rădăcinoase erau folosite masiv în alimentaţia romanilor. Dintre acestea era cultivat pe scară largă napul, urmat de morcov, ridiche, păstârnac.

Dintre leguminoase erau utilizate în alimentaţie mai ales fasolea, gătită verde sau uscată şi lintea. Susanul, macul şi mierea erau folosite pentru tot felul de preparate de patiserie sau prăjituri.

Una dintre reţetele lui Apicius recomanda frăgezirea melcilor în lapte, care se schimba din oră în oră.

Pentru a condimenta preparatele culinare se utiliza sarea, oţetul din vin sau fructe (smochine), piperul sau ierburi aromate precum anason, mentă, cimbru.

Condimentul specific romanilor era garum, un fel de sos din peşte lăsat la fermentat în apă sărată, pe jumătate putrezit, cu ulei, sare şi alte mirodenii.

Vinul era băutura cotidiană a romanilor. Până şi sclavii aveau o raţie zilnică de vin.