Warning: fread(): Length parameter must be greater than 0 in /home/primaria/www/festivalulroman/front/core/statisticsController.php on line 19Warning: fread(): Length parameter must be greater than 0 in /home/primaria/www/festivalulroman/front/core/statisticsController.php on line 19 Festivalul Roman - Zalău | Prezentare

Festivalul Roman Zalau porolissum

Prezentare

Prezentare

Așezat în nord - vestul României, capitală a județului Sălaj, Municipiul Zalău ocupă o suprafață totală de 9009 ha, din componența sa făcând parte orașul Zalău și satul aparținător Stîna. De asemenea, o parte a teritorului administrativ al Municipiului Zalău este ocupată de Munții Meseș, ceea ce contribuie în mod esențial la calitatea mediului înconjurător. 3003,60 ha din totalul de 9009,00 ha este reprezentat de fondul forestier, iar aprox. 3044 ha reprezintă terenuri agricole.

 

Dovezile arheologice atestă existența așezărilor umane pe teritoriul municipiului Zalău încă de acum 6500 ani, din perioda neolitică. Continuitatea activităților umane pe aceste meleaguri este certificată de diversele obiecte descoperite în siturile arheologice (monede, topoare, ceramică etc.).

 

Din punct de vedere al istoriei antice, este important să reținem că după cucerirea Daciei de către Traian (106), graniţa Imperiului Roman trecea pe culmea Meseşului. La nord de aceasta se întindeau teritoriile dacilor liberi, iar în zona de est - sud - est fortificaţiile romane de graniţă, turnuri, ziduri, şanţuri şi maluri de apărare ("limes porolissensis"). Pe teritorul municipiului Zalău au fost descoperite urme ale unor castre romane de lemn, iar la Porolissum (pe actualul teritoriu al satelor Moigrad și Jac) sunt vizibile și azi urmele castrului roman, așezării civile și drumului de piatră ce făcea legătura cu celelalte așezări.

 

Prima consemnare scrisă cu privire la Zalău o găsim în "Gesta Hungarorum", numită și Cronica lui Anonymus - notar al regelui Bela al IV-lea al Ungariei - lucrare apărută în jurul anului 1210.


După năvălirile tătare și pustiirea orașului în anul 1241, Zalăul intră din anul 1246 în administrarea episcopatului catolic de la Oradea și este menținut sub această administrație până în anul 1542, când intră in componența Principatului Transilvania.

La 1 august 1473 Matei Corvin, regele Ungariei și Boemiei, declară Zalăul oraș-târg, "Oppidum Zilah", privilegiu care scotea orașul de sub dominația comitatului, acordandu-i drept de comerț liber, oferindu-i independență economică.

Poziționarea orașului pe principala cale de acces spre Transilvania ("drumul sării") a reprezentat principalul avantaj economic deținut de oraș.

La sfârșitul secolului al XVI-lea orașul aparținea Transilvaniei și avea o conducere administrativă autonomă, alcătuită din 33 de senatori aleși, dintre care unul era primar.

Un alt moment important al istoriei municipiului este popasul făcut de armata lui Mihai Viteazul înainte de bătălia cu Sigismund Bathory de la Guruslău (20 km de Zalău).

 

Odată cu victoria din 3 august 1601, de la Guruslău, a lui Mihai Viteazul Zalăul se bucură de propriile reguli administrative, legislative, fiscale şi militare, precum şi de o autonomie reală care oferă libertăţi cetăţenilor. 
O cronică din sec. al XVII-lea menţionează pentru prima dată ocupaţiile locuitorilor oraşului: curelari, olari, rotari, pantofari, măcelari, croitori, fierari, dulgheri, pălărieri şi, nu în ultimul rând, armurieri.
În decursul secolelor XVI-XVII, în Transilvania au fost organizate o serie de colegii calvine (reformate), în Zalău fiind întemeiat primul colegiu în anul 1646, actualul Colegiu Naţional Silvania.

 

Orașul își pierde din importanță odată cu descoperirea de noi căi de acces spre Transilvania, intrând într-un con de umbră. Ca activități economice continuă să fie practicate activitățile meșteșugărești, dar și pomicultura și viticultura (în perioada interbelică Zalăul era exportator de fructe). În 1968 Zalăul devine capitala județului Sălaj, iar în 1979 este declarat municipiu.
De-a lungul istoriei, localitatea a avut diverse denumiri: "Ziloc" in 1220, "Oppidum Zilah" in 1473, "Zila" in 1601, Szilaj - Sszilagy in 1839, Szilaju in 1850 si Zilah - Walthenberg - Zalau in 1854.


De văzut


1. Primăria Municipiului Zalău
Imobilul care adăposteşte astăzi Consiliul Local şi Primăria Municipiului Zalău a fost finalizat în anul 1889 şi adăpostea în acea vreme Prefectura, Tribunalul, Judecătoria şi Procuratura judeţului Sălaj. Construcţia, proiectată în stil neobaroc, are un plan trapezoidal, cu o curte interioară având trei accese din exterior. Cel mai atractiv element este Sala Avram Iancu. Folosită în trecut drept sală de festivităţi şi de dans, sala „Avram Iancu", din cadrul primăriei este luminată de un candelabru impunător, amplasat în centrul plafonului. Candelabrul cântăreşte 1450 kg şi a fost executat din fier forjat. Sala de căsătorii este de asemenea un spațiu atractiv.
Adresă:P.ţa Iuliu Maniu, nr. 3

 

2. Colegiul Național "Silvania"
În decursul secolelor XVI-XVII, în Transilvania au fost organizate o serie de colegii calvine, între care și cel din Zalău, înființat în anul 1646.
Colegiul Reformat din Zalău este atestat ca și școală medie din anul 1646. În decursul anilor 1800 - 1862, colegiul ia forma actuală. Predarea s-a realizat în limba latina, dupa care s-a trecut la predarea in limba maghiara. Printer personalitățile care au absolvit aici se numără Iuliu Maniu (prim-ministrul României in perioada 1928-1933), poetul Ady Endre, Biro Lajos (zoolog si biolog) și Victor Deleu (conducătorul resortului Internelor din Consiliul Dirigent de la Sibiu, primar al Clujului interbelic).
Adresă: Piața Iuliu Maniu, nr. 1

 

3. Clădirea Transilvania
Principala clădire din patrimoniul cultural al oraşului este un complex compus din 3 corpuri, localizat în partea sudică a Pieței Iuliu Maniu. Construcția sa a început la mijlocul sec. XIX, pe baza fotografiilor existente putându-se afirma că întregul complex era finalizat în anul 1901. În decursul unui secol de existenţă, clădirea a adăpostit diverse activităţi: un restaurant, o cafenea, un mic hotel, locuinţe pentru funcţionari publici, o sală de dans şi sală de teatru ("Teatrul Carol") cu o suprafaţă de 350 mp, şi spaţii auxiliare pentru activităţile mai sus menţionate. Sala de dans era de asemenea folosită pentru diferite manifestări, întâlniri publice, petreceri de Anul Nou. Sala este decorată pe tavan cu o pictură în ulei, datând din secolul XX, aceasta fiind cea mai frumoasă decoraţiune a clădirii. În fața clădirii se află Monumentul Wesselenyi (poza), inaugurat în 1902, operă a sculptorului maghiar János Fadrusz. În prezent se deruleaza lucrări de reabilitare a clădirii, ce vor fi finalizate la sfârșitul anului 2013, moment în care clădirea va intra în circuitul public.
Adresă: P.ţa Iuliu Maniu, nr. 5 - 7

 

4. Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă
Clădirea datează din anii 1900 şi a fost, la începuturi, casino al asociaţiei meşteşugarilor. De asemenea aici a funcționat Liceul de băieți. Prima expoziție a fost organizată în 1926. În prezent, Muzeul Județean de Istorie și Artă găzduieşte peste 50.000 de piese arheologice, istorice, etnografice sau de artă plastică contemporană.
Adresă: Str. Unirii, nr. 9

5. Muzeul de Artă "Ioan Sima"
Înființat în 1951, Muzeul de Artă își datorează numele și renumele artistului plastic sălăjean Ioan Sima, care a donat aprox. 200 de tablouri și alte obiecte personale, cu condiţia ca acestea să fie păstrate într-un spaţiu adecvat şi să constituie nucleul unui muzeu memorial. Pe lângă acestea, Muzeul de artă mai deține opere plastice ale altor nume mari ale artei plastice românești: Corneliu Baba, Aurel Ciupe, Rudolf Schwitzer Cumpăna, Petre Abrudan, Alexandru Mohi, Paul Sima, Ioan Mitrea. Un punct de atracție este și colecția de fluturi și gândaci, provenind nu doar din România, dar și din alte regiuni ale lumii.
Adresă: Str. Gh. Doja, nr. 6

6. Complexul Cultural-Spiritual „Sfânta Vinere"
Edificiul este un ansamblu arhitectural modern, în care sunt îmbinate trei componente: Catedrala Episcopală „Înălţarea Domnului" - cu o capacitate de 5000 de locuri, obelisc al eroilor - cu o înălţime de 50 m şi spaţii muzeale. Planul așezământului de cult copiază, la dimensiuni mai reduse, planul Catedralei Sfântă Sofia din Istanbul. Muzeul adăpostește expoziții de carte veche, icoane pe sticlă, icoane pe lemn și alte obiecte cu valoare artistică, istorică și documentară. O achiziţie spectaculoasă, care completează interiorul lăcaşului de cult este policandrul unicat, turnat în bronz, care cântăreşte 2000 kg, are 360 de lumini şi o înălţime de 7 m.

 

7. Catedrala „Adormirea Maicii Domnului" 
Situată în centrul municipiului, a fost construită în perioada 1930 - 1932, şi s-a realizat cu sprijin atât din partea credincioşilor, dar şi din partea statului, un rol important având Iuliu Maniu, primul ministru la acea vreme. Sfinţirea bisericii a avut loc în 1934. În prezent ea aparține Bisericii Ortodoxe. Un eveniment important in viața Biseriici îl reprezintă în fiecare an sărbătoarea hramului când credincioși din satele învecinate vin în pelerinaj.
Adresă:Piața 1 decembrie 1918, nr. 12

8. Biserica Romano-catolică „Sfânta Treime"
Construirea lăcaşului de cult a demarat la începutul anului 1878, urmată de sfinţirea şi darea în folosinţă, care a avut loc în 1884. Clopotele vechi au fost rechiziționate în 1917, rămânând doar cel din 1911 și care a fost turnat în cinstea Sfântului Apostol Ioan. Ulterior, în 1929, biserica mai primește două clopote, unul (cel mai mare) este dedicat Sf. Treimi și Sf. Fecioare Maria, iar cel mai mic clopot este dedicat Sf. Iosif.
Adresă: B.dul Mihai Viteazul, nr. 6

 

9. Biserica Reformată
Ridicată în 1712 pe ruinele unei biserici mai vechi, a suferit mai multe lucrări de extindere și refacere; în prezent este o construcţie impunătoare, situată în zona centrală a Municipiului Zalău, pe un deal. Datorită mărimii (1600 de locuri) ocupă, printre bisericile reformate, locul doi în partea estică a Europei Centrale. Biserica deţine o orgă (din 1906), în incinta lăcaşului de cult organizându-se, ocazional, concerte. Orologiul, funcțional și azi, datează tot de la începutul sec. XX.
Adresă: Str. Andrei Șaguna, nr. 7

Munţii Meseş
Sunt o grupă montană a Munţilor Apuseni şi aparţin lanţului muntos al Carpaţilor Occidentali, cu cel mai înalt vârf - Vârful Măgura Priei (996 m). Municipiul Zalău este proprietarul suprafeţei de 1550,74 ha de pădure, ce ascund vechiul drum roman, zidurile şi turnurile ce străjuiau intrarea în castrul roman de la Porolissum. În această zonă găsim o gamă variată de specii forestiere - fag, gorun, carpen, molid, paltin, pin silvestru, pin negru, plop tremurător iar primăvara aduce cu ea adevărate poieni de ghiocei, ce fac deliciul împătimiţilor de drumeţii şi aer curat. Fauna este diversificată, astfel că, parcurgând traseele turistice sau plimbându-te în aer liber, poţi avea o întâlnire cu cerbul comun, căpriorul, iepurele, fazanul, potârnichea, sitarul de pădure, raţa mare, vulpea sau, nu tocmai de dorit, cu mistreţul, lupul, pisica sălbatică. O importanţă deosebită o are reţeaua de drumuri forestiere, care în prezent are o lungime de 16,5 km, dar și traseele turistice marcate.

Galerie Foto

Vas epoca bronzuluiDrum roman PorolissumGesta Hungarorum AnonymousGuraslau-1601ColegiulWesselyniWesselyniStema vecheStema nouăPrimăria vecheSala Avram IancuZalău TransilvaniaMuzeul Județean de Istorie și Artă ZalăuMuzeul de Artă Ioan SimaBiserica Adormirea Maicii DomnuluiBiserica catolicăBiserica reformatăMunții Meseș
Înapoi


Newsletter

Înscrieți-vă la newsletter și veți fi la curent cu ultimele informații.

Abonare

Abonare prin RSS
Lupa CapitolinaLupte între daci și romani la Porolissum